Verbul ,,a sta,,- prezentul continuu

Stam  uneori prea cuminti

in banca din coltul stang al vietii;

stam asteptand sa sune un clopotel salvator

ori macar soneria unui ceas ce ne trezeste din vis…

Stam secunde prea lungi la raspantii de drum

cautand disperati calauze,

stam cu ochii atintiti in tavan,

stam cu gandul pe carari ratacit,

stam cu teama in noi,

stam cu cel nepotrivit…

Stam cu indoiala in suflet,

stam ca pe ghimpi deseori,

stam …caci nu putem merge,

stam ca vrem sa mai stam...

Stam toamna in ploaie rece,

stam noaptea privind către cer;

stam undeva prea mult cateodata,

stam alteori   prea putin…

Stam si cand nu stim ce sa facem.

- ,,Stam bine!,, – zice un optimist

Chiar stăm?         – totul se mişcă…

 

Clara T