Pasi pe drum...

adesea, de-a lungul unei calatorii, oricat de frumoasa ar fi fost ea, mi-am incetosat prematur ochii de lacrimile tristetii, la gandul ca acea calatorie se va termina, mai devreme sau mai tarziu. si astfel, am pierdut , fara noima, atatea daruri minunate si meritate ce le-as fi putut culege pe drumul ce mi se asternea sub pasi.  din toate cate am invatat ori as mai avea de invatat, cred ca aceasta este una din cele mai pretioase invataminte: sa ma bucur de orice calatorie , lunga sau scurta, in amonte sau in aval, in preajma sau departe,cu sau fara insotitori, pe soare sau pe ninsoare, plutind sau in zbor…  sa ma bucur de orice calatorie fara sa masor in vreun fel, timpul ei intotdeauna limitat. iar daca totusi se intampla sa cobor din vreun tren inainte de gara unde mi-as fi dorit ori unde ar fi trebuit sa ajung, imi doresc sa invat sa fiu recunoscatoare si fericita pentru fiecare pas ce am reusit sa-l fac si nu sa ma intristez pentru drumul ramas neumblat.